Denumirea stiintifica a bufnitei cu urechi lungi, Asio otus, vine de la naturalistul Roman (Asio), iar Otus vine din latina si inseamna „o specie de bufnita cu pene lungi la urechi".
Desi sunt pasari strict nocturne, cateodata pot fi intalnite si in timpul zilei. Corpul le este acoperit de pene gri cu maro, iar pieptul le este marcat cu forme de culoare inchisa.
Bufnitele cu urechi lungi se remarca prin ochii galbeni situati in orbitele portocalii cu terminatii inchise. Mijlocul fetei este marcat cu dungi albe care contrasteaza cu liniile negre din jurul ochilor. Smocurile lungi de par din urechi – care ii dau numele – sunt asezate mai aproape de varfului capului comparativ cu ale Marii Bufnite.
Bufnita cu urechi lungi poate fi intanita in nordul Americii si in Eurasia care cuprinde o parte din vestul Europei, Africa de Nord, China si Japonia. Pasarile migratoare pot fi intalnite in Egipt, nordul Indiei si sudul Chinei. In nordul Amercii, in Canada si in Mexicul de nord se intalnesc des, iar mai rar si in S-E Statelor Unite ale Americii.
In desertul de sud-vest Bufnita cu urechi lungi poate fi intalnita de la nivelul marii pana la altitudinea de 2700 de metri. Traieste in paduri de ienupar, de conifere sau de foioase, uneori facandu-si cuibul in paduri riverane, in parcuri sau de-a lungul terenurilor agricole ori in livezi. In functie de abundenta hranei, bufnitele pot forma colonii. Pe timp de iarna traiesc in grupuri de cate 5-6 membri sau colonii de pana la 60 de membri.
(Sursa: http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-salbatice/bufnita-cu-urechi-lungi-asio-otus-/1822/)
O astfel de colonie si-a gasit adapost temporar pe timpul iernii in Cluj-Napoca.
