Agresiunea ȋn școală și la locul de muncă este de asemenea menționată ȋn lege ca fiind un abuz ȋn funcție de caz.
În discursul colocvial, bullying-ul descrie adesea o formă de hărţuire comisă de un agresor care deţine mai multă putere fizică şi/sau putere socială decât victima. Victima agresiunii este uneori menționată ca țintă. Hărțuirea poate fi verbală, fizică și/sau psihică sau emoțională. De obicei, agresorii au fost la rândul lor victime ale agresiunii, cum ar fi copii abuzați acasă sau adulți care sunt agresați de colegii lor.
Bullying-ul poate apare ȋn orice mediu din societate, la școală, biserică, la locul de muncă, la domiciliu sau ȋn cartiere, cu alte cuvinte, în locurile unde oamenii interacționează ȋntre ei.
Agresiunea este un act repetitiv de comportament agresiv ce are ca scop rănirea ȋn mod intenționat a unei alte persoane, fizic sau mental. Indivizii care apelează la agresiune sunt persoane care se comportă ȋntr-un anumit mod, câștigând astfel putere asupra unei alte persoane. Agresiunea include abuzul verbal sau nonverbal, abuzul fizic, excluderea de la activități sociale sau constrângerea. Unii agresori adoptă acest comportament pentru a atrage atenția și/sau pentru a câștiga popularitate.
Statisticile arată că agresiunile pot fi ȋmpărțite ȋn două categorii: agresiunea directă și indirectă - cunoscută ca și agresiune socială.
- agresiunea directă implică ȋn mare parte agresiuni fizice cum ar fi: ȋmpingerea, aruncarea de obiecte ȋn victimă, pălmuirea, sufocarea, lovirea cu piciorul, tragerea de păr, zgârierea, mușcarea, ciupirea, etc.
- agresiunea socială sau indirectă este caracterizată prin amenințare și recurgerea la metode de izolare socială a victimei. Izolarea se realizează printr-o largă varietate de tehnici: bârfirea, refuzul de socializare cu victima, intimidarea persoanelor care își manifestă interesul de a se apropia de victimă, criticarea stilului de ȋmbrăcăminte a victimei sau a acesteia în general; se pot include și rasismul, religia, dizabilitatea, etc. Alte forme de agresiuni indirecte, mai subtile, pot fi rostirea numelui ȋntr-o anumită manieră deranjantă, aplicarea tehnicii de „tăcere”, manipularea, minciuna, răspândirea de zvonuri adevărate sau false, fixarea cu privirea (privire amenințătoare), chicotirea cu alte persoane privind surâzător spre victimă sau pronunțarea anumitor cuvinte care declanșează reacții de la un eveniment din trecut.
- Mai grav este când acțiunea agresiv-morală vine din partea unui cadru didactic. Acesta uzează de interesul copilului în scopuri personale, pentru ca, după atingerea țelului propus nedorind să-i recunoască meritele, să îndepărteze copilul apelând tocmai la aceasta metodă de accentuare repetitivă, nejustificată a unor defecte reale sau imaginare ale elevului!!!
Sursa: http://ro.saferpedia.eu
