PICĂTURI DE NISIP

marți, 24 iulie 2012

Jonathan Livingston Seagull (Richard Bach)

The story of Jonathan Livingston Seagull, an ordinary seagull who is more interested to know about flying then just eating fish.


Oare?
Ce alegem? Ce e bine si ce e rau? Cum sa alegem?
Pe tot parcursul vietii suntem obligati sa alegem, sa decidem ce e bine si ce e rau, pe ce drum sa ne indreptam destinul. Dar oare stim noi dinainte ce e bine si ce e rau? Cine stabileste pentru noi aceste criterii de bine si de rau? In orice urat exista o farama de frumusete si in orice frumusete se ascunde un sambure de ura. Suntem supusi alegerii. Chiar si continuarea cursului vietii este o optiune. La stanga sau la dreapta, in sus sau in jos, optiuni care odata hotarate ne indreapta soarta pe un anumit drum.
Apare aici chinuitoarea intrebare: “Daca alegeam invers? Oare nu era mai bine?”. Nimeni nu va sti cu exactitate ce s-ar fi intamplat. Se spune ca totul este hotarat dinainte, ca orice am face si alege ne va duce in acelasi loc. Ca totul este scris intr-o mare “carte” a intamplarii si hazardului. Dar atunci ce se intampla cu instinctul? De multe ori ne lasam condusi de instinct. Sa fie oare acesta emisarul “sortii”, al destinului nostru? Ce s-ar intampla daca nu am mai analiza atat situatile ivite si in loc sa ne batem capul si constiinta in gasirea solutiei cele mai bune, sa ne lasam condusi de instinct. Cel mai simtit, la propriu, instinct este cel al conservarii. El a facut de multe ori sa iesim invingatori din situatii care pareau fara scapare… Atunci de ce sa nu ne lasam condusi de instinct? Oare nu-si are el rostul bine stabilit in viata noastra? De unde izvoraste el, de unde provine? Oare nu este el vocea acelui EU interior cu care ne conversam in clipele de singuratate si asupra caruia se revarsa suvoiul nelinistilor si nehotararilor noastre?



Viata te invata sa traiesti sau te doboara, nelasandu-ti varianta uitarii realitatii ca singurul lucru sigur pe lumea asta este ca Ea reprezinta de fapt inceputul sfarsitului inefabil. Te nasti ca sa mori, un nonsens cu dimensiuni infinite, care de cele mai multe ori te face sa-ti pui retoric intrebarea:”Atunci DE CE?, Ce rost are?”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu