Gradina Zmeilor - Uriasii megalitici din Salaj

Una dintre cele mai frumoase și mai interesante rezervații naturale din Transilvania este Grădina Zmeilor, din apropierea satului Gălgău Almașului, din județul Sălaj. Stâncile sculptate de acțiunea vântului, a ploii și a zăpezii au devenit personaje fantastice în legendele localnicilor.

Rezervația, situată la aproximativ 10 kilometri de orașul Jibou, are o suprafață de trei hectare. Ea este reprezentată de gresii desprinse din dealul Închieturi, cu o înălțime maximă de 376 de metri. Stâncile cenușii ori galbene sunt reprezentate de așa-numitele gresii de Sânmihaiu.

In Gălgău Almașului era sălașul unor zmei hapsâni, care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele și l-a aruncat sus pe cer. Ceilalți zmei care veniseră să îi dea o mână de ajutor ortacului lor au fost orbiți de strălucirea neașteptată, iar una dintre fetele furate de zmei, eliberată de voinic, a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformați în stane de piatră încremenite pentru vecie. O altă legendă se referă la stânca botezată de localnici Fata Cătanii. Ea spune că o fată din sat s-ar fi îndrăgostit de un soldat împărătesc. Fata ar fi vrut să fugă cu iubitul ei în lume, însă ar fi fost blestemată de mama sa și s-ar fi transformat astfel în stâncă.

Practic, fiecare stâncă din Grădina Zmeilor are propria legendă, indiferent că formațiunea de piatră
poartă numele de Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Soldații, Eva, Căpitanul sau Dorobanțul. Mai toate aceste legende caută să explice în mod mitic formarea stâncilor cu forme neobișnuite. În vremurile mai recente, alte stânci, care nu fuseseră botezate de către localnici, au primit nume de genul Acul Cleopatrei sau Sfinxul, date de către savanții care au studiat formațiunile din gresie.